Albinele şi muştele – de Paul Negruţ

Cu mai mulţi ani în urmă, într-o dimineaţă frumoasă de vară stăteam în grădina casei la rugăciune şi meditaţie. După timpul de citire şi meditaţie asupra textului biblic pentru ziua respectivă am mai zăbovit puţin în grădină. Pe când admiram frumuseţea florilor în lumina plăcută a dimineţii, atenţia mi-a fost captată de o mulţime de albine ce zburau de la o floare la alta. Apoi am observat în colţul grădinii, înspre poartă, un roi de muşte la tomberonul de gunoi.

Mi s-a părut interesant că în curtea mea erau în acelaşi timp albine şi muşte. Urmărind mai atent comportamentul albinelor şi muştelor am observat că albinele sunt atrase de flori, iar muştele de gunoi.

După o vreme, rând pe rând, şi albinele şi muştele şi-au luat zborul şi au plecat din curte. În timpul acesta, gândul mi-a zburat la un dialog imaginar al albinelor şi muştelor cu un străin de dincolo de gard care ar fi fost curios să afle câte ceva despre casa noastră.

Străinul curios:

–       De unde veniţi?

Albinele şi muştele:

–       Din curtea lui Paul Negruţ.

Străinul curios:

–       Ce are în curte?

Albinele:

–       Are flori multe, încărcate de polen şi miere.

Muştele:

–       Are un tomberon plin de gunoi!

Străinul curios:

–       Voi cu ce v-aţi ales din vizita aceasta?

Albinele:

–       Suntem încărcate de polen şi miere. Ne ducem repede la stup să depozităm ce am adunat şi ne vom întoarce cât putem de repede, pentru că în grădină mai sunt multe flori.

Muştele:

–       Şi noi suntem încărcate de gunoi şi microbi şi mergem pe la alte case să împrăştiem ce am adunat, şi când vom avea timp ne vom întoarce.

În cugetarea mea am ajuns la concluzia că întotdeauna albinele caută flori, pentru că sunt interesate să adune miere, iar muştele caută gunoaie şi răspândesc microbi şi mizerie. Chiar dacă, pentru o vreme, albinele şi muştele se întâlnesc în câte-o grădină, sunt separate pentru totdeauna de natura şi lucrarea lor. Albinele rămân albine şi întotdeauna adună miere, apoi merg la alte albine în stup ca să împărtăşească ce-au adunat. Muştele rămân tot muşte şi întotdeauna sunt atrase de gunoaie, apoi răspândesc mizerie şi microbi.

În vremea de acum, albinele şi muştele pot fi întâlnite în tot felul de locuri reale sau virtuale. Dar întotdeauna oamenii înţelepţi au făcut deosebire între albine şi muşte, între miere şi mizerie.

Pentru anul 2011, Sfânta Scriptură ne îndeamnă să nu coborâm standardele sufletului nostru la lucruri mai prejos decât mierea, ci să înaintăm spre lucrurile desăvârşite ale lui Dumnezeu:

Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri (Ps. 19: 7-10).

Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! Prin poruncile Tale mă faci mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea (Ps. 119: 101-105).

Din toată inima vă doresc un An Nou plin de bogăţiile Cuvântului lui Dumnezeu!

Paul Negruţ

Această meditaţie este o prelucrare după o cunoscută fabulă.