China şi posibilitatea să devină cea mai mare națiune protestantă

În timp ce creștinismul este în derivă în multe părți ale lumii, bisericile creștine din China înregistrează o creștere semnificativă în ciuda restricțiilor guvernamentale. Analiștii sunt de părere că până în 2030 China va deveni țara cu cei mai mulți creștin,i dacă ritmul de creștere se va menține. Turiștii vestici, obișnuiți să vadă mai mereu bisericile goale, pot fi impresionați de ceea ce se întâmplă în China.

„În unele duminici, biserica este plină. De asemenea, avem 1.600 de voluntari”, a declarat Zhou Lianmei, soția pastorului bisericii Chongyi, una dintre cele mai mari megabiserici din țară. Există spațiu pentru 5.000 de credincioși. Solicitarea este atât de mare, încât se desfășoară mai multe servicii religioase în fiecare duminică. Este doar un exemplu din multele cazuri care sugerează explozia creștinismului pe tărâm chinez. De exemplu, orașul Wenzhou este socotit un fel de „Ierusalim al Chinei”, dacă se au în vedere cei peste 1 milion de protestanți la o populație de aproximativ 9 milioane.

Anul trecut, o jumătate de milion de chinezi au fost botezați, conform spuselor ministrului cultelor. Universitatea Baylor și Universitatea din Beijing au efectuat împreună un studiu care atestă că aproximativ 70 de milioane de creștini cu vârste de peste 16 ani locuiesc în China. Prin comparație, membrii Partidului Comunist sunt aproximativ 83 de milioane.

Cifrele exacte sunt greu de estimat, în condițiile în care există și un fel de creștinism underground (cel neoficial), pe lângă cel recunoscut de către stat. Fenggang Yang, director la Center on Religion and Chinese Society, de la Universitatea Purdue, din Indiana, apreciază numărul creștinilor chinezi la peste 80 de milioane. Astfel, dacă ritmul de creștere se menține, China ar putea avea 245 de milioane de creștini până în 2030, devenind astfel cea mai mare națiune protestantă din lume.

Cum se explică avântul creștinismului?

Timp de mulți ani, creștinismul chinez a fost perceput ca o religie pentru femeile vârstnice de la țară, spune Bussines Insider.Însă situația actuală contrazice această supoziție. Mulți dintre chinezii care aleg convertirea la creștinism prin botez sunt tineri, au o educaţie și beneficiază de resurse financiare consistente.

În aceste condiții, identificarea unor explicații este o provocare. Care este substratul acestei tendințe? Problema este mult prea complexă pentru a fi limitată la o înțelegere simplistă. Trebuie ținut cont și de structura societății chineze, una infuzată de gândirea comunistă. De aceea o primă explicație rezidă în dorința sinceră de evadare din filosofia marxistă. „Am venit pentru că am găsit un alt fel de dragoste. Este ca un râu care nu se îndepărtează”, a declarat o femeie de afaceri din Hangzhou, orașul în care se află biserica Chongyi.

Însă nu doar componenta socială este determinantă în această privință. S-ar putea crede că chinezii adoptă creștinismul doar pentru a-și umple un vid interior generat de ateismul comunist. Acest element poate fi luat în considerare, însă nu este și singurul. Intervine, evident, și elementul fundamental al convingerii personale. Chinezii, recunoscuți pentru caracterul lor practic, nu adoptă religia creștină fără să fie convinși de aceasta. De aici provine și obiceiul de a studia intens Biblia înainte de decizia convertirii. „Creștinii chinezi cunosc Biblia mai bine decât creștinii din centura biblică (sudul Statelor Unite – n.r.). Acesta nu e un lucru lipsit de semnificație”, a afirmat Philip Wickeri, un lider creștin în Hong Kong.

După cum se poate observa în zecile de interviuri luate creștinilor chinezi, cuvântul pe care îl folosesc cel mai mult pentru a-şi motiva convertirea este „iubire”. „Chinezii au o inimă arzătoare, acesta este cu adevărat motivul acestei explozii”, e de părere o femeie din zona creștinismului neoficial din Beijing. Este un element definitoriu al religiei creștine, pe care chinezii o tratează cu toată seriozitatea.

Pentru conturarea unui tablou mai larg, se impune și o analiză a eticii chinezului convertit. Comportamentul acestuia este provocator pentru o societate în care corupția este la cote înalte. Unii creștini încearcă să îmbunătățească această situație prin standardele etice pe care le solicită. De exemplu, cei care activează în mediul de afaceri impun un cod de bună purtare care să evite mituirea, evaziunea fiscală sau exploatarea angajaților. Și de aici ar putea proveni atracția puternică față de o religie care corespunde și unor necesități cotidiene. Zhao Xiao, un cercetător de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Beijing, menționează un caz de acest gen. Un creștin din Harbin a pierdut 8 milioane de dolari în primul său an de aplicare a acestui cod, drept rezultat al deciziei de a nu mai oferi și primi mită. Acum însă este lider în domeniul său de activitate.

Paradoxul creștinismului chinez

„Nu există absolut niciun avantaj social pentru a fi creștin în China”, spune Bob Fu, un pastor care a scăpat de represiune prin anii 90 și care acum trăiește în Texas. Declarația sa exprimă un paradox. În timp ce creștinismul suferă un recul în Europa (în condiții de maximă libertate), în China el progresează (în contextul unei persecuții intense).

Demolările de biserici sau profanările simbolurilor sunt ceva obișnuit în peisajul religios chinez. Membrii unei biserici s-au oferit să plătească o serie de amenzi, având convingerea că șicanele la care erau supuși vizau strângerea unor sume de bani. „Ne-am păcălit”, a spus un pastor local. „Atunci am descoperit că nu le păsa de amenzi.” Scopul autorităților era acela de a descuraja frecventarea bisericii.

Pe acest fond, devine cu atât mai de neînţeles opțiunea chinezilor. Însă poate că tocmai în acest context tulbure rezidă marele secret al creștinismului din China.

James Dobson, în cartea Când Dumnezeu este de neînțeles, aduce în discuție o ipoteză care ar putea fi valabilă și în cazul chinezilor. A fi creștin înseamnă să plătești un preț mare, susține teologul american. Observând decadența religioasă din Occident, Dobson concluzionează că cel mai bun mijloc de a distruge sau de a vlăgui biserica este să-i îndepărtezi toate provocările ce atentează la existența ei. Adică să generezi exact ceea ce diferențiază Europa de China. Comoditatea și pretențiile care au venit ca anexă la capitalismul de tip occidental au creionat un stil de viață pe care un scriitor român îl definea ca un „totalitarism al orizontalei”.

Nu ar fi pentru prima oară în istoria creștinismului când vremurile de prosperitate au fost fatale vieții spirituale. Reciproca este la fel de valabilă. Au trecut două milenii de când Tertullian spunea că „sângele martirilor este sămânţa creştinismului“. Să fie aceasta soluția unui reviriment al creștinismului și pe alte meleaguri? Cert este că Europa alunecă tot mai insistent spre secularism, iar chinezii încearcă să fugă de el.

semneletimpului.ro