Ginecologul Ionel Cioată relatează cum a renunțat să mai facă AVORTURI: ‘Am început încet, încet, să-L descopăr pe Dumnezeu’

Asculta informatia

Membrii Asociației Studenți pentru viață au stat de vorbă cu medicul Ionel Cioată din Timișoara. Interviul lor este găzduit în cadrul rubricii #vinereapentruviață la Agenția de știri Basilica, pe care o coordonează săptămânal Alexandra Nadane.

Medicul ginecolog le-a explicat tinerilor pro-viață ce consecințe poate avea un avort asupra viitorului reproductiv al unei tinere femei și a pledat în favoarea familiilor cu mulți copii, scrie basilica.ro.

Dr. Ionel Cioată a relatat și un caz în care încrederea mamei în Dumnezeu a fost răsplătită, în pofida diagnosticului medical sumbru, care prevestea îmbolnăvirea ei gravă dacă păstra sarcina. Dar femeia a păstrat copilul și, cu darul lui Dumnezeu, amândoi sunt sănătoși.

„Mi-am dat seama că sunt pe un drum greșit”

Domnule Doctor, știm că dumneavoastră nu mai faceți avorturi de peste 20 de ani. Ce v-a determinat să luați această decizie?

În 1995, am început încet, încet, să-L descopăr pe Dumnezeu, să descopăr ce înseamnă să te rogi. Am avut și nenumărate întâlniri cu oameni de o calitate extraordinară, cu o moralitate extraordinară, cu o pregătire intelectuală extraordinară, cu o viață spirituală extraordinară. Aceste lucruri au contribuit la descoperirea fondului meu interior, care nu era un fond de criminal sau de om care se ascundea în spatele meseriei de obstetrician-ginecolog.

Mi-am dat seama că sunt pe un drum greșit. Atunci a fost, de fapt, un moment crucial al vieții mele, în care eu am lăsat ca lumina din sufletul meu să izbucnească și să dea la o parte negura și tot întunericul și toată mizeria care mă sufocau. Acest lucru s-a întâmplat în postul Crăciunului.

Am avut șansa să întâlnesc un preot de la Paraclisul Catedralei Mitropolitane din Timișoara, care nu mă cunoștea, dar care mi-a spus: „Domnule Doctor, sunteți într-o încurcătură foarte mare, sunteți într-un păcat capital, dumneavoastră faceți un păcat împotriva Duhului Sfânt și nu aveți nicio soluție decât să părăsiți păcatul și să vă căiți pentru acest lucru.”

În acel moment, soția era afară, aștepta, era însărcinată. Aveam doi copii, pe drum era al treilea. Ea îmi spusese de foarte multe ori să renunț să fac avorturi. Eu invocam argumentul meseriei și al pierderii clientelei pe care o aveam, dacă o să zic stop.

Când părintele a refuzat să mă împărtășească după spovedanie, am decis să renunț la a face avorturi. Soția a văzut acest lucru, a început să plângă și a zis: „Da, acum este momentul. Ori, ori.”

În clipa aceea, s-au rupt zăgazurile întunericului sufletului meu și a răsărit lumina. Am zis: „Da, Doamne, acum vreau să fiu cu Tine și să fiu de partea Luminii și a Dragostei, pe care Tu sunt convins că mi-ai dat-o întotdeauna și o să mi-o dai întotdeauna.”

Cât de greu v-a fost?

Nu a fost o decizie de moment, nu a fost o decizie luată cât ai bate din palme, ci una pe care mi-am asumat-o într-un anumit moment: în postul Crăciunului, între 1999 – 2000. Însă în spatele acesteia erau mai mulți ani de preocupări intense sau, mai exact, de o gândire intensă vizavi de ceea ce făceam eu cu mâinile mele, adică întrerupeam viața.

Această decizie a încolțit ca urmare a unei perioade foarte negre din pregătirea mea de specialitate și, apoi, de tânăr specialist, la sfârșitul anului 1989, spre 1990. Am fost părtaș la tot ce s-a întâmplat după plecarea lui Ceaușescu. Unul dintre primele decrete care au fost abolite a fost acela de a nu le permite femeilor să își întrerupă sarcina. A fost ceva inimaginabil pentru dumneavoastră, care sunteți tineri. Atunci a încolțit în sufletul meu această idee.

„Era sânge peste tot”

Din 1990 și până azi, în România, mulți copii și-au pierdut viața prin avort. Care era, pe atunci, realitatea din cabinetele de obstetrică-ginecologie?

Da, la vremea aceea nu erau cabinete particulare. Erau doar cabinetele din cadrul spitalelor de profil, de obstetrică-ginecologie, din policlinicile respective. Eu vă pot povesti cum era doar la maternitatea cea mai mare din Timișoara, la Maternitatea Odobescu. La momentul acela erau în jur de 5.000 de nașteri în fiecare an, înainte de 1989.

La spital, s-au amenajat patru cabinete pentru întreruperea de sarcină, unde femeile veneau… era o avalanșă. Vă puteți imagina: în cele patru cabinete se făceau ZILNIC peste 150 de chiuretaje. La început erau foarte multe sarcini mari, sarcini de aproape trei luni de zile, pentru că pe femei le-a surprins Revoluția în această situație și ele au venit acolo. Era ca la un abator. Era sânge peste tot.

Pentru că toată lumea era pe fugă, pe grabă, să își rezolve situația, doctorii erau pur și simplu atât de ocupați, încât nu se mai făcea nici măcar o pauză între un avort și celălalt, decât pentru a se face o curățenie minimală, MINIMALĂ. Infirmierele abia pridideau să golească gălețile cu resturi de avorturi și să le înlocuiască.

Anestezia generală la vremea aceea nu era folosită. Se folosea doar anestezia locală, deci femeia suporta inclusiv durerile din timpul unui chiuretaj, fiindcă anestezia era superficială sau nu era atât de serioasă, încât ea să nu simtă manevra respectivă. Acest carnagiu a durat poate aproape tot anul 1990.

Sigur, nu se poate face o contabilizare exactă a avorturilor de atunci, deși erau niște registre. La un moment dat, nici nu se mai treceau în registru aceste întreruperi de sarcină. În anii următori, au început să apară și cabinetele particulare, unde banii se făceau din întreruperile de sarcină. Și se făceau multe, multe, multe. Dar nu se înregistrau.

Deci numărul exact nu avem cum să îl știm. Oricum, a fost o situație inimaginabilă.

Nașterea de copii, un act de credință

Povestiți-ne un caz în care unii ar fi spus că mama nu are șanse să mai trăiască decât dacă face avort, dar aceasta a născut, iar ea și copilul sunt acum bine.

Am avut un caz al unei familii de la Severin. La debutul sarcinii, am descoperit o formațiune tumorală ovariană, iar la momentul acela nu știam dacă este o tumoră malignă, adică un cancer, sau este o tumoră benignă. Sarcina a avansat, era deja în trei luni și jumătate, patru luni.

Îmi aduc aminte că în dimineața în care am venit, ea era propusă pentru intervenție. Trebuia să îi declanșăm un avort și, după aceea, să o operăm. Am stat de vorbă cu ea, i-am spus toate riscurile la care se supune dacă merge mai departe, dar, în același timp, am sfătuit-o să lase acest copil să trăiască, dacă și-l dorește mult. Am lăsat-o să delibereze și ea a decis să păstreze copilul.

Am operat-o, am scos formațiunea tumorală și am stat cu inima strânsă că… riscul să se declanșeze un avort era foarte, foarte mare. Însă așa a rânduit Dumnezeu că nu a avut nicio complicație și, până la urmă, i-am făcut operație de cezariană și s-a născut un copilaș pe care îl cheamă ca pe mine.

Multe familii sunt speriate de ideea de a avea mai mulți copii. Ca tată a patru copii, care ar fi provocările și bucuriile pe care le întâmpină o familie numeroasă?

Poza idilică pe care i-am descris-o soției mele înainte de a ne căsători a fost aceasta: în perioada de sărbători, spre exemplu de Crăciun, să ne uităm la copiii noștri cum se joacă în casă, în fața noastră.

Și… aproape în fiecare an, de Crăciun, când și copiii mari și cei mai mici reușeau să vină acasă, trăiam acele momente de înălțare în care familia era împreună și în care simțeai o bucurie extraordinară pentru că Se năștea Hristos.

Din punctul meu de vedere, o familie echilibrată nu trebuie să aibă doar un copil, ci doi sau trei. Da, nu este ușor: copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari, cum se spune. Dar, până la urmă, de ce trăiești?

Riscurile avortului

Care sunt riscurile la care se supune femeia care avortează?

În primele săptămâni de sarcină, până pe la săptămâna a șaptea, există o procedură medicamentoasă de avort. Pacienta ia niște tablete oral sau vaginal, iar embrionul respectiv este oprit din evoluție și atunci organismul îl rejectează prin apariția unor contracții.

Dar există și situații în care eliminarea aceasta a produsului de concepție se face fragmentat și atunci rămân resturi ovulare sau embrionare, femeia respectivă sângerează mult și poate să ajungă la infecții. Complicația infecțioasă și complicația hemoragică sunt foarte parșive.

Complicația infecțioasă, inflamatorie lasă în viitorul tinerei fete complicații care pot fi pe viață, adică o inflamație a trompelor uterine, a ovarelor, cu puroi, cu secreții din acestea purulente, care compromit funcționalitatea aparatului genital și a procreării.

Complicațiile hemoragice pot să determine anemii severe, afectarea stării generale a pacientei, iar în condițiile în care sângerarea devine o sângerare internă, printr-o perforație uterină, în urma unui chiuretaj instrumental, atunci este pusă inclusiv viața femeii în pericol și inclusiv integritatea aparatului său genital.

Apoi este chiuretajul aspirativ, care se face până în săptămâna a 11-a, a 12-a, folosind un aparat de aspirație cu tub de aspirație, care aspiră fragmentele prin crearea unui vid. Dar această procedură presupune o dilatare a colului uterin ca să poți să introduci această canulă de aspirație a cavității uterine.

Și în această situație pot să rămână resturi, pacienta poate să sângereze sau la manevra de dilatare poți să faci o perforație și atunci femeia se alege cu o intervenție chirurgicală, cu riscul vieții, sângerări sau chiar intervenții de amputație a uterului sau a trompelor uterine. Apoi există noțiunea de avort terapeutic, legislația cred că lasă până la săptămâna a 13-a.

După această vârstă de gestație, intră în discuție avortul terapeutic, care are ca substrat o decizie medicală sau un consiliu medical care examinează documentele pacientei. Comisia respectivă își dă acceptul pentru declanșarea unui avort de trimestrul doi, în care, la fel, se folosesc pentru inducție tablete pentru declanșarea contracțiilor. De fapt, este o naștere în miniatură.

Aceste avorturi nu se fac în cabinete, ci se fac doar în spital, sub strictă supraveghere, dar și acestea pot fi grevate de complicații hemoragice, inflamatorii, infecțioase.

Viața e iubire și începe la concepție

Sunt încă multe femei care nu știu că viața începe de la momentul concepției. Încă se propagă minciuna că, „la început, copilul e doar o adunătură de celule”. Care credeți că ar fi o soluție să combatem această dezinformare?

Este greu să combatem această dezinformare. Pentru mine și pentru toți medicii și oamenii de bună credință, viața începe în primul moment de iubire hristică între celula masculină și celula feminină. Deci, în momentul în care ovulul este penetrat de către spermatozoid. Din acel moment, ia naștere prima celulă, care este o celulă vie.

Deci noi nu putem să discutăm despre celule moarte, că ele nu se pot înmulți. Trebuie să acceptăm această chestiune, că viața există din acel moment al concepției. Noi, ecografic, îi vedem de la cinci săptămâni și jumătate activitatea cardiacă, îi vedem inimioara care pulsează.

Aceste lucruri trebuie reiterate ori de câte ori avem ocazia, la toate întâlnirile pe care le avem, în mass-media, în conferințe, în articole, de fiecare dintre noi.

Medicina, o profesie de sacrificiu

Ce sfat îi dați unui student la medicină care își dorește să se specializeze, mai departe, în obstetrică-ginecologie?

Pe toți copiii mei i-am cam sfătuit să… nu facă medicina. Dar, din cei patru, fata mea cea mare este deja doctoriță – ea singură și-a ales acest drum, iar Casiana, cea mică, îi calcă pe urme, are examenul la vară.

Dar am avut niște discuții și le-am explicat foarte clar: specialitatea aceasta este o specialitate de har, cu satisfacții enorme, dar presupune foarte mult sacrificiu. „Dacă sunteți în stare să vă sacrificați” – le-am spus – „să nu aveți familie, poate să nu vă căsătoriți, atunci apucați-vă și faceți această specialitate”.

Dr. Ionel Cioată, medic primar obstetrică-ginecologie, a renunțat să mai efectueze întreruperi de sarcină în anul 2000. În prezent lucrează la o clinică privată din centrul Timișoarei.

Asociația Studenți pentru viață a fost înființată în 2013 la București, cu scopul de a promova în mediul universitar educația, valorile și respectul pentru viața umană din momentul concepției și până la moartea naturală.

Organizația oferă sprijin și consiliere tinerelor și adolescentelor în criză de sarcină, dezvoltă programe de formare și informare pentru tineri și familii și publică periodic revista Pentru viață. Asociația are filiale și în centrele universitare Iași și Suceava.

Despre Info Crestin News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *