Iranul se află spatele genocidului planificat al Hamas

Pentru a înțelege cât mai corect contextul larg al conflictului actual dintre Hamas împreună cu Hezbollah pe deoparte, și Israel pe de altă parte,noteaza AO NEWS.

Dr. Majid Rafizadeh, strateg, politolog, membru al consiliului de administrație al Harvard International Review și președinte al Consiliului Internațional American pentru Orientul Mijlociu, autor al mai multor cărți despre islam și politica externă a SUA, a făcut un scurt rezumat al șirului de greșeli care au condus la episodul barbar din 7 octombrie, când Hamas a invadat Israelul.

Profesorul Rafizadeh amintește că în anii 1930, Marea Britanie a urmat o politică de îmbunare a lui Hitler și a Germaniei naziste în speranța evitării unui război. Istoria a demonstrat că o astfel de politică a condus la declanșarea celui de al Doilea Război Mondial.

Din păcate, Uniunea Europeană și administrația Biden cad în acceiași greșeală, urmărind de mult timp politici de liniștire a sponzorului Hamas, adică regimul iranian al ayatollahului Khamenei. Această politică nu a făcut decât să încurajeze și să motiveze și mai mult mullahii conducători ai Iranului și afiliații lor teroriști, cum ar fi Hamas, într-o așa măsură, încât pe 7 octombrie au lansat unul dintre cele mai barbare atacuri ale generației noastre împotriva Israelului și a evreilor. Iranul amenință acum să se alăture războiului împotriva Israelului și ar putea foarte bine să spere că acesta este momentul pe care l-au planificat efectiv de la Revoluția Islamică din 1979.

Istoria, după cum știm, a arătat în mod repetat că politicile de concesii și liniștire a teroriștilor nu fac decât să-i încurajeze. Chiar și în istoria recentă, administrația Obama și-a imaginat, că a permite regimului expansionist, revoluționar al Iranului, care este desemnat ca stat sponsor al terorismului, să posede arme nucleare, l-ar transforma într-un fel neașteptat într-un membru pașnic și colegial al familiei natiunilor.

Președintele Barack Obama i-a liniștit pe mullahii conducători ai Iranului, ridicând sancțiunile și inventând cunoscutul „acord nuclear” din 2015. El a susținut că este „încrezător” că „va satisface nevoile de securitate națională ale Statelor Unite și ale aliaților lor”. În preambulul acordului nuclear este subliniat că toate părțile, cităm: „anticipează că implementarea deplină a acestui acord nuclear va contribui pozitiv la pacea și securitatea regională și internațională”.

Care a fost de fapt rezultatul? Comunitatea internațională a asistat la și mai multe rachete lansate de Houthis din Yemen asupra țintelor civile, la desfășurarea soldaților libanezi Hezbollah în Siria și atacurile tot mai puternice ale Hamas, finanțat de Iran, asupra Israelului.

Cu venituri de miliarde de dolari, ce au intrat în buzunarele liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei și ale Corpului Gărzii Revoluției Islamice, Teheranul nu și-a schimbat comportamentul în bine. În schimb, Iranul a devenit și mai îndrăzneț și sfidător să-și urmeze idealurile revoluționare antiamericane și antisemite, precum și să-și accelereze programul de înarmare nucleară. Iranul a devenit, de fapt, potrivit Departamentului de Stat al SUA, „cel mai mare stat sponsor al terorismului din lume”.

Ca apogeu al acestor politici ale concesiilor față de mullahi, Iranul a fost încurajat să hărțuiască în mod public Marina SUA, să rețină marinari americani, să închidă cetățeni americani și să amenințe că va asasina foști oficiali americani pe teritoriul SUA pentru o recompensă de 1 milion de dolari. De asemenea, Khamenei a jurat în mod repetat „Moarte Americii!” pe care o numea în predicile sale „Marele Satan” și „Moarte lui Israel!” numit „Micul Satan” promițând și să, cităm: „radă regimul sionist de pe fața pământului în mai puțin de 8 minute”

Administrația Biden în schimb a privit în altă direcție, iar Iranul a încălcat sancțiune după sancțiune, fapt ce i-a permis să obțină aproximativ 60 de miliarde dolari pentru a finanța războiul hibrid al trupelor de elită iraniene, adică trupele Corpului Gărzii Revoluției Islamice și ale reprezentanților săi teroriști din străinătate. Cele mai cunoscute grupări sunt Hamas, Hezbollah, Jihadul Islamic Palestinian și Houthis din Yemen, care au atacat Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Din păcate, în ciuda sancțiunilor, unii dintre principalii parteneri comerciali ai Iranului sunt, de fapt, state membre ale Uniunii Europene. Potrivit agenției de știri iraniene Mehr, controlată de stat, aflăm că, cităm: „Iranul și cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au tranzacționat bunuri în valoare de 4,36 miliarde de euro în primele 10 luni ale anului 2022, înregistrând o creștere de 14,28% față de perioada corespunzătoare a anului trecut… Germania a fost principalul partener comercial al Iranului în regiunea UE. În perioada respectivă cele două țări au schimbat bunuri în valoare de peste 1,6 miliarde de euro, cu 15,44% mai mult decât în perioada similară a anului precedent. Al doilea partener a fost Italia urmată de Olanda și Spania.” Deci, Germania, care în mod oficial declară importanța drepturilor omului, și-a sporit efectiv comerțul cu Iranul.

Regimul radical al Iranului, a cărui misiune declarată este de a „exporta revoluția” și de a aduce stăpânirea islamistă în restul lumii prin intermediul grupurilor sale militare și teroriste, nu își va modifica obiectivele ca urmare a unor politici de îmbunare.

Administrația Biden și Uniunea Europeană au urmat această politică periculoasă, nu doar de liniștire, ci și de finanțare indirectă a terorismului, de sprijinire a unui regim care scandează „Moarte Americii”, „Moarte Israelului”, care complotează să alunge SUA din Orientul Mijlociu, care se angajează să dezrădăcineze și să înlocuiască Israelul, şi este unul dintre cele patru state sponsori ai terorismului, și este cunoscut pentru încalcările drepturilor omului.

Se naște o întrebare: poate occidentul să se uite la propriile sale greșeli și să-și accepte vina? Așa poate mai există o speranță de vindecare, pentru că dacă nu reușește să corecteze ce a greșit, dezastrul este inevitabil.