Stiri externe
Jerusalem Post: Turcia devine tot mai mult o amenințare pentru Israel

Corul tot mai puternic al declarațiilor anti-israeliene din Turcia, mai ales când vine vorba de combinația toxică dintre retorica religioasă și cea extremist-naționalistă a partidului de guvernare, devine o amenințare tot mai mare pentru Israel și pentru stabilitatea regională, potrivit Jerusalem Post, citat de Rador via hotnews.ro
După ce Turcia a anunțat că va converti muzeul Hagia Sofia înapoi în moschee, președintele Recep Tayyip Erdogan a declarat că Ankara va „elibera” apoi Al-Aqsa. În ultimele luni ministrul turc al afacerilor religioase și alte voci din guvern au transmis repetat mesajul că vor să „unească comunitatea islamică” împotriva Israelului.
Citeste si: Recomandarile OMS: MASTURBAREA TIMPURIE A COPIILOR
Retorica Ankarei amintește tot mai mult de cum a început în anii ’70 retorica anti-Israel a Iranului și de cum s-a transformat ea într-un potențial pericol existențial de natură nucleară. Conducerea religioasă a Iranului, ca și conducerea partidului AKP din Turcia inspirată de Frăția Musulmană, văd lumea printr-o lentilă binară. Există „comunitatea islamică” și apoi vine tot restul. Atât în cazul Iranului cât și al conducătorilor actuali ai Turciei, ascensiunea extremismului religios indică o dorință de mobilizare a regiunii contra Israelului.
Vreme de ani ideea principală era aceea că, dacă Iranul e o amenințare pentru Israel, Ankara și Ierusalimul au relații istorice. Dar acele relații au luat o întorsătură radicală spre rău după războiul din Gaza din 2009. De atunci, relația care era foarte bună în anii ’90 a devenit tot mai ostilă pe multiple paliere. În Turcia există antisemitism și se răspândesc activ teorii ale conspirației despre evrei și Israel. Există de asemenea o mai mare mobilizare a rețelelor religioase de extrema dreaptă, cum sunt cele care au fost în spatele flotilei Mavi Marmara care a încercat să spargă blocada navală impusă Fâșiei Gaza de Israel.
Mai mult, actualul guvern al Turciei e un aliat apropiat al Hamasului. Iranul și Turcia sprijină amândouă Hamasul, tot așa cum tind să vadă rolul SUA în estul Siriei printr-o lentilă ostilă. Turcia și Iran au făcut de asemenea din Ierusalim – sau „Al-Quds”, cum îi spun ele – un centru al politicii lor externe. De pildă, atunci când președintele american Donald Trump și-a mutat ambasada la Ierusalim, Turcia e cea care i-a invitat pe liderii musulmani la Istanbul pentru a condamna măsura. Turcia a condus opoziția față de anexare și de mutarea ambasadei.
Ceea ce înseamnă că amenințările Turciei la adresa Israelului nu sunt numai verbale, ele sunt și ideologice și parte a unei campanii religioase tot mai intense care îmbină sprijinul pentru grupări precum Hamas cu disponibilitatea de a pune în fapt idei precum flotila. Tentativele de reconciliere cu Turcia au eșuat, iar Ankara este acum din ce în ce mai îmbătată de militarism și are disponibilitatea de a utiliza forța pentru a obține ce-și dorește.
Turcia a căutat să-și deschidă discret calea în Gaza prin intermediul Hamas, dar și în Ierusalimul de Est prin grupări religioase, pentru a-și spori influența. Municipalitatea din Ierusalim a fost recent nevoită să înlăture o placă montată în Ierusalimul de Est de grupări sprijinite de Turcia. Scopul plăcii era o campanie discretă de afirmare a revendicărilor Turciei din epoca otomană asupra capitalei Israelului.
Pericolul mai general este și el resimțit în regiune. Turcia bombardează cu impunitate Irakul și Siria. Acum a trimis mercenari sirieni și propriile forțe navale și aeriene în Libia. Deși acea campanie pare îndepărtată de Ierusalim, Turcia încearcă de fapt să acapareze o porțiune din Mediterana pentru a bloca un acord pentru un gazoduct semnat anul acesta de Grecia și Israel. În interior Ankara a redus la tăcere opoziția, devenind cel mai mare temnicer de jurnaliști din lume, și se folosește de absența dizidenței de acasă pentru a-și urma nestingherită interesele în regiune.
Administrația americană pare că a avut până acum un unghi mort în ce privește Turcia. Elemente pro-Ankara din Departamentul de Stat s-au arătat conciliante cu programul extrem al Turciei, tolerându-i apropierea de Hamas și de alți teroriști. Israelul a fost reticent să spună ceva.
Probele arată că o putere extremistă neîngrădită din regiune va ajunge întotdeauna la intenția de a ataca Israelul. Gamal Abdel Nasser a îndeplinit acest rol în anii ’50, care le-a revenit ulterior ayatolahilor iranieni. Pe termen lung el ar putea să treacă la Turcia – dacă atacurile ei tot mai multe contra vecinilor, zdrobirea dizidenței și retorica anti-Israel vor rămâne necontestate de lumea occidentală.