Stiri Crestine | Info Crestin | Actualitate Crestina Online Traim Vremurile Sfarsitului. Fii informat!
“Si a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul si asemănarea Noastră… Si a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: cresteti si vă înmultiti si umpleti pământul…” (Facere 1,26-28).
“Zis-a deci Domnul: strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si păcatul lor cumplit de greu. Pogorâ-Mă-Voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat asa… De acolo doi din oamenii aceia, plecând, s-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului. Si apropiindu-se Avraam, a zis: Pierde-vei, oare, pe cel drept ca si pe cel păcătos…? Zis-a Domnul: “De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepti, voi cruta pentru ei toată cetatea si tot locul acela”… Si a mai zis Avraam: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepti? Iar Domnul i-a zis: “Pentru cei zece nu o voi pierde” (Facere 18,20-33).
Iar la revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: “Scoală-te, ia-ti femeia si pe cele două fete ale tale, pe care le ai, si iesi, ca să nu pieri si tu pentru nedreptătile cetătii!” Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el l-au apucat de mână pe el si pe femeia lui si pe cele două fete ale lui. Si, scotându-l afară, unul din Ei a zis: “Mântuieste-ti sufletul tău! Să nu te uiti înapoi, nici să te opresti în câmp, ci fugi la munte, ca să nu pieri cu ei!” (Facere 19,15-17).
“Când s-a ridicat Soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Toar. Atunci a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasă si foc din cer de la Domnul. Si a stricat cetătile acestea, toate împrejurimile lor, pe totii locuitorii cetătilor si toate plantele tinutului aceluia. Femeia lui Lot s-a uitat înapoi si s-a prefăcut în stâlp de sare. Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineată si s-a dus la locul… Si, căutând spre Sodoma si Gomora si spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor” (Facere 19,23-28).
“Zicând că sunt întelepti, au ajuns nebuni” (Romani 1,22). “Pentru aceea, Dumnezeu i-a lăsat unor patimi de ocară, căci la ei femeile au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea si bărbatii, lăsând rânduiala cea după fire a părtii femeiesti, s-au aprins în pofta lor unii pentru altii, bărbati cu bărbati, săvârsind rusinea si luând în ei răsplata rătăcirii lor” (Romani 1,26-27). Acestia, desi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le si încuviintează celor care le fac” (Romani 1,32).
“Întoarceti-vă, întoarceti-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriti si voi…?” (Iezechil 33,11). “Si le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?” (Marcu 12,24).
Dragă cititorule si frate întru Hristos Domnul, prin cele două prezentări biblice de mai sus, milostivul Dumnezeu revelează omenirii cum l-a creat pe om, adică după chipul si asemănarea Sa (Facere 1,26-28) si cum a trebuit să pedepsească, dreptatea divină, păcatul strigător la cer, sodomia, pentru că nu mai erau nici măcar zece drepti în cele două orase (Facere 18,32), si cum a salvat pe Lot cu cele două fete si cum s-au pierdut ginerii care nu au luat în serios si femeia lui Lot, devenind stâlp de sare, ca o mare mărturie peste secole, care se poate vedea si azi lângă Marea Moartă, rezultată din orasele Sodoma si Gomora, pentru că nu a ascultat de Domnul, să nu se uite înapoi.
Scriu dar acest articol, ca un răspuns al lui Dumnezeu, pe care îl găsim în Sfânta Scriptură, oamenilor interesati privind aprobarea sau neaprobarea căsătoriei persoanelor de acelasi sex, în această vreme, în marile si lungile dezbateri din forurile superioare ale Statelor Unite.
Scriu acest articol, ca un răspuns al Domnului Dumnezeu, si forurilor superioare ale României, care rătăcesc pururea, necunoscând Scripturile si puterea lui Dumnezeu (Marcu 12,24); Ministerului Culturii si Ministerului Administratiei si Internelor, deputatilor din Comisia de Cultură care au dat decizia ca să se treacă pornografia la cultură!!! Ei au aprobat proiectul de lege al Guvernului ca site-urile pornografice să fie autorizate de a se vedea pe internet! (România Liberă, 18 septembrie 2004)
Onorati deputati ai Comisiei de Cultură, de când pornografia, cu atributele ei negative, care conduc fiinta umană la decăderea în imoralitate, poate să fie adăugată la cultură, cu valorile ei inegalabile spre ridicarea omului? Cultura, cu toate valentele ei de valori, trebuie să conducă la civilizarea si moralizarea omului, cu perspectiva idealului etern.
A pune pornografia ca imoralitate, alături de cultură ca moralitate, în fata omului, este ca si cum ai pune intentionat cariul sau microbul distrugător de cultură sănătoasă, care se seamănă cu atâta muncă prin educatie, în mintea omului.
Să le dăm răspunsul Domnului Dumnezeu: “Întelegeti dar, cei neîntelepti din popor, si cei nebuni înteleptiti-vă odată! Cel a sădit urechea, oare nu aude? Cel a zidit ochiul, oare, nu priveste? Cel ce pedepseste neamurile, oare nu va certa?” (Psalm 93,8-10). Alt răspuns al lui Dumnezeu prin Apostolul Său Pavel, cu privire la adevărata cultură despre om: “Au nu stiti voi că trupurile voastre sunt mădularele lui Iisus Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Să nu fie!… Fugiti de desfrânare!… Sau nu stiti că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care îl aveti de la Dumnezeu si că voi nu sunteti ai vostri? Căci ati fost cumpărati cu pret! Slăviti, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Cor.6,15-20).
Vă rog să cititi revelatia lui Dumnezeu din Biblie, Cartea Facerii, cap. 6 si 7, si veti afla cum Dumnezeu a trebuit să aducă potopul din cauza desfrânării si a cresterii răutătii oamenilor pe pământ, salvându-l pe Noe cu familia lui, deoarece era singurul neprihănit din vremea aceea. Vă rog să porniti pe calea fricii de Dumnezeu, care naste adevărata întelepciune, care salvează pe om, conform revelatiei Sfintei Scripturi: “Începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu” (Psalm 110,10).
Căci omul care a pierdut frica de Dumnezeu, iată ce a vorbit inimii sale: “Nu este Dumnezeu!” “Stricatu-s-au si urâti s-au făcut întru fărădelegi. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă dacă este cele ce întelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. Toti s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul. Oare, nu vor cunoaste, toti cei ce lucrează fărădelegea?… Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rusinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei ” (Psalm 52,1-7). Luati mai degrabă aminte la altă vorbire a lui Dumnezeu, care zice: “Si acum împărati, întelegeti! Învătati-vă toti, care judecati pământul! Slujiti Domnului cu frică si vă bucurati de El cu cutremur. Luati învătătură, ca nu cumva să se mânie Domnul, si să nu pieriti din calea cea dreaptă…” (Psalm 2,10-12).
Mai scriu acest articol din dragoste pentru toti oamenii care vor să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu, cu privire la păcatul Sodomei si Gomorei si la urmările păcatului de tot felul, si să-si mântuiască sufletul, răscumpărat de Mesia, Hristos Iisus (I Timotei 2,6). Diavolul cere legalizarea nelegiuirilor, ca în vremurile din urmă. “Fiti treji, privegheati, potrivnicul vostru, diavol, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia stati împotrivă, tari în credintă…” (I Petru 5,8-9).
Omul si familia conform Revelatiei Biblice
Referindu-ne la revelatia Domnului Dumnezeu cu privire la crearea omului, după chipul si asemănarea Sa, când a zis: “Să facem omul după chipul si asemănarea Noastră” (Facere 1,26), ne descoperă două lucruri: facerea omului după chipul si asemănarea Sa si existenta lui Dumnezeu în Sfânta Treime, când spune după chipul si asemănarea “Noastră”.
Descoperirea existentei lui Dumnezeu omenirii, în Sfânta Treime, a continuat de-a lungul Vechiului Testament si a culminat în mod desăvârsit la botezul Domnului de către Ioan, în apele Iordanului, si când a iesit Domnul din apă cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu pogorându-se peste El ca un porumbel si s-a auzit glasul Tatălui din cer care a zis: “Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei 3,16-17 si Marcu 1,10-11).
Conform relatării biblice cu privire la crearea lumii văzute si nevăzute, si a omului după chipul lui Dumnezeu, bărbat si femeie binecuvântati să se înmultească si să umple pământul si să-l stăpânească, rezultă că Dumnezeu a creat prima familie cu bărbatul Adam si femeia Eva, sfintind prima familie prin binecuvântarea Sa de a avea copii.
Femeia Eva a fost creată de Dumnezeu din coasta lui Adam si dată lui ca ajutor, cu numele de femeie, cu mesajul binecuvântat că va lăsa omul pe tatăl său si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si amândoi vor fi un trup (Facere 2,21-24).
În urma căderii lui Adam si Eva, prin neascultare de Dumnezeu de a nu mânca din pomul oprit (Facere 2,16-17), Dumnezeu a trebuit să-i scoată afară din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care au fost luati si cu sudoarea fetei să câstige pâine cea de toate zilele (Facere 3,23 si 3,19).
Instituirea familiei crestine prin Taina Cununiei
Dar Dumnezeu nu l-a părăsit pe om, ci i-a făgăduit un Izbăvitor (Facere 3,15), care a venit în persoana lui Mesia, Hristos Iisus, la “plinirea vremii” (Galateni 4,4). Mesia, Hristos Iisus, când a început propovăduirea Evangheliei Împărătiei Cerurilor, a mers la nunta din Cana Galileii si, sfintind El Însusi familia, a săvârsit si prima minune de prefacere a apei în vin (Ioan 2,1-11), arătând prin aceasta că El va însoti familiile crestine în Biserica Sa, până la sfârsitul veacurilor (Matei 28,20).
În epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Dumnezeu descoperă că bărbatul si femeia au devenit uniti prin taina cununiei, iar bărbatul trebuie să iubească femeia sa precum Hristos a iubit Biserica si si-a dat viata pentru ea, iar femeia să se supună bărbatului ei si să-l asculte (Efeseni 5,20-33). Scopul suprem al familiei crestine este iubirea sinceră si în sfintenie fată de Dumnezeu si sotilor între ei, spre continuarea înmultirii neamului omenesc, prin nastere de prunci buni (Facere 1,28), spre mărirea lui Dumnezeu si mântuirea lor în Hristos Domnul, si bucuria părintilor, a bunicilor si străbunicilor etc.
Despre Taina Cununiei Sfântul Apostol Pavel zice: “Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos si în Biserică” (Efeseni 5,32). Da, Taina Cununiei este mare si măretia ei, în Hristos, constă în revărsarea harului lui Dumnezeu nevăzut peste cele două suflete, mire si mireasă, pe care le uneste spre scopurile supreme ale familiei crestine. Iar în altă parte din Sfânta Scriptură, Dumnezeu ne descoperă încoronarea mirilor cu cununi de pietre scumpe, când zice: “Pus-ai pe capetele lor cununi de pietre scumpe. Viată au cerut de la Tine si le-ai dat lor” (Psalmii).
Deci ni se revelează că au cerut viată de la Dumnezeu împreună, si Dumnezeu le-a dat lor să petreacă în sfintenie si nastere de copiii. Copiii trebuie să respecte si să iubească pe părinti, în ascultare conform poruncii de a asculta pe tatăl tău si pe mama ta ca pe cele mai scumpe persoane după Dumnezeu, ca să trăiască ani multi ani pe pământ (Efeseni 6,1-4).
Am prezentat pe scurt familia după revelatiile lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, spre a putea vedea că Dumnezeu a asezat căsătoria între bărbat si femeie si NU între persoane de acelasi sex. Astfel, s-a putut vedea că nu este adevărată motivarea diabolică a celor pervertiti, care zic: “că asa au fost născuti”, pentru că am văzut în revelatiile biblice cum Dumnezeu a lăsat căsătoria între bărbat si femeie, iar pentru împreunarea între persoane de acelasi sex, dreptatea lui Dumnezeu a trebuit să-i pedepsească cu moartea, conform celor din Sodoma si Gomora (Romani 1,32).
Iar în partea următoare a articolului de fată, o să vedem cum Dumnezeu califică păcat viata între persoane de acelasi sex, trebuind să aducă judecata si pedeapsa cu disparitia celor două orase, Sodoma si Gomora, din pricina păcatului homosexualitătii.
Toate despre măretia familiei crestine se pot întelege însă în întelepciunea cea după Dumnezeu, iar nu în întelepciunea cea după filozofiile rătăcitoare ale oamenilor, de pervertire a fiintei umane de la adevărul natural si dumnezeiesc. Sfântul Pavel zice: “Luati aminte să nu ne fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta înselăciune, din vorbirea omenească, după stihiile lumii si nu după Hristos” (Coloseni 2,8). Iar Sfântul Apostol Iacov ne descoperă că prietenia cu lumea este vrăjmăsie cu Dumnezeu (Iacov 4,4). Este vorba de lumea păcatului.
Descoperirea păcatului sodomiei conform Bibliei
Păcatul sodomiei este descoperit chiar la începutul articolului, în prezentarea pasajului din Biblie cu disparitia Sodomei si Gomorei (Facere 19,23-28). Apoi, în Epistola Sfântului Apostol Pavel (Romani 1,22-32), vedem că vrednici sunt de moarte nu numai cei ce îl săvârsesc, ci si cei ce învată si pe altii (Romani 1,32).
Păcatul sodomiei este astăzi explicat într-un întuneric “că asa au fost născuti” tot ca rezultat al păcatului, iar noi trebuie să pornim de la stiinta pervertitoare a fiintei umane care va fi pierdută. Dumnezeu ne descoperă despre întelepciunea înteleptilor lumii acesteia, în afara lui Dumnezeu, următoarele: “Căci scris este: Pierde-voi întelepciunea înteleptilor si stiinta celor învătati voi nimici-o. Unde este înteleptul? Unde este cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au nu a dovedit Dumnezeu nebună întelepciunea lumii acesteia? (I Cor. 1,19-20).
Despre care întelepciune si stiintă a acestei lumi, care va fi pierdută, este vorba aici? Vorbirea este despre orice întelepciune si stiintă care perverteste omul de la Evanghelia lui Iisus Hristos care este Calea, Adevărul si Viata (cf. Ioan 14,6). Hristos Iisus este Calea care nu rătăceste, Adevărul care nu înseală, si Viata care nu sfârseste niciodată, ci se revarsă în eternitate.
Întelepciune si stiintă care perverteste omul de la adevărul dumnezeiesc al familiei, în cazul de fată, de căsătorie între bărbat si femeie, spre scopul lor suprem pentru care au fost creati, si de la iubirea cea adevărată, conform firii umane, de iubire între bărbat si femeie, fiinte de sex diferit, cum a asezat Dumnezeu, si NU contra firii, între fiinte de acelasi sex, care se poate numi iubire diavolească, contra firii umane si contra asezămintelor lui Dumnezeu, care va fi pedepsită cu moartea (Romani 1,32), si conform disparitiei celor două orase Sodoma si Gomora cu păcatul de homosexualitate.
Această căsătorie pervertită de diavol, între fiinte umane de acelasi sex, “bărbati între bărbati” si “femei între femei”, poartă denumirea de “păcatul sodomiei”, care este strigător la cer, cum ne descoperă Sfânta Scriptură, zicând: “Zis-a deci Domnul: Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si păcatul lor cumplit de greu” (Facere 19,24).
Aceasta pentru că nu mai era nici un echilibru între oamenii drepti si nedrepti acolo. Nu mai erau nici zece care să nu se fi pervertit cu păcatul homosexualitătii. Dacă ar fi existat măcar zece, am aflat că Dumnezeu nu ar fi trebuit să sfârsească viata acelor orase Sodoma si Gomora (Facere 18,32). Neexistând nici un echilibru între cei buni si cei răi sau cei necredinciosi si cei credinciosi, cum spunem noi azi, Dumnezeu nu a mai putut continua viata unor astfel de oameni decăzuti moral, cu o viată contra firii umane.
Aflarea numărului necesar de salvare, zece, rezultă din dialogul avut de Avraam cu Domnul Dumnezeu (Facere 18,32-33). Avraam era speriat de vestea ce a aflat-o de la Domnul despre Sodoma si Gomora, pentru că Lot era nepotul lui (Geneză 12,5). Asezarea lui Lot în tinuturile frumoase ale câmpiei Iordanului, care era ca o grădină a Domnului, cu orasele Sodoma si Gomora, a fost alegerea lui, în urma ofertei unchiului său Avraam (Geneză 13,8-11). Omul lui Dumnezeu, Avraam, a fost martorul ocular al distrugerii prin foc a oraselor respective, pentru că el, dis-de-dimineată, s-a dus să vadă si a observat o mare fumegare, ca fumul dintr-un cuptor (Facere 19,27-28).
Dumnezeu a procedat atunci asa ca să dea omenirii si o lectie istorică peste secole, de a se feri de păcatul sodomit si de alte păcate si să nu conducă la dezechilibrul moral între cei credinciosi si cei necredinciosi, care să aducă apoi la obligarea aplicării judecătii si dreptătii lui Dumnezeu. Domnul ne atentionează si ne vorbeste chiar prin fenomenele naturii, cum scriam în articolul “Dumnezeu vorbeste în Florida si în sase judete din România”, când au venit acele revărsări de ape distrugătoare.
Un alt aspect important la care trebuie să ne oprim este faptul că Dumnezeu nu a pierdut si pe cel drept, cazul lui Lot si al familiei sale, cu cei pervertiti de păcatul sodomiei, ci i-a salvat după ascultarea lor. Ginerii lui Lot nu au vrut să ia în serios si astfel ei au fost pierduti odată cu orasele respective (Facere 19,12-14). Neascultarea femeii lui Lot, de a nu se uita înapoi, la fel a fost pierdută si a fost transformată în stâlp de sare (Facere 19,26). Nu numai o dată putem găsi în Sfânta Scriptură că dreptatea lui Dumnezeu a salvat pe cel drept: de exemplu, cazul lui Noe cu familia sa la venirea potopului, care a condus la continuarea omenirii după potop (Facere 6,1-22).
Salvarea omului conform Sfintei Scripturi
“…Nelegiuirile noastre si păcatele noastre sunt asupra noastră si ne stingem în ele; cum vom putea dar să trăim? Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot asa este adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa si să fie viu. Întoarceti-vă, întoarceti-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriti voi…? ” (Iezechil 33,10-11).
În această prezentare biblică putem să vedem cât de adevărat este că omul zilelor noastre se stinge în fiecare zi, sub povara păcatelor de tot felul si nelegiuirilor proprii. Dar se pune vina pe greseli economice etc., si nu pe păcatul personal si a unei mari părti din popor. Adevărul este după Scriptură, sub povara păcatelor care au ca rezultat nenumărate boli în trupul omului si în relatiile oamenilor în societate. Păcatul este ca un cariu care roade sufletul si trupul omului, si relatiile sociale între oameni si popoare, conducând la războaie distrugătoare.
Descoperirea supremă pentru omul de azi si din totdeauna este că milostivul Dumnezeu spune că nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui si să fie viu, cu strigare dumnezeiască: “…Întoarceti-vă, întoarceti-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriti voi…?” (Iezechil 33,11).
De ce omul zilelor noastre nu poate răspunde, cu întoarcere, la întrebarea lui Dumnezeu? “Pentru ce să muriti voi…?” Pentru că omul de azi este viu trupeste si aproape mort sufleteste, fără nici o viată spirituală, conform cuvintelor Domnului: “Iar Iisus a zis: Vino după Mine si lasă mortii să-si îngroape mortii lor” (Matei 8,22). Acesta a fost răspunsul Domnului la cuvintele unui om care a zis: că merge mai întâi să îngroape pe tatăl său si după aceea îi va urma Lui (Matei 8,21).
Si în altă parte Dumnezeu ne descoperă tot pe această linie a mortii spirituale, când zice: “Stiu faptele tale, că ai nume, că trăiesti, dar esti mort!” (Apocalipsa 3,1). Eu cred că putem să ne cutremurăm în fata acestei revelatii, când putem să aflăm că Dumnezeu stie toate faptele noastre; că avem nume mare în societate si că trăim, si încă foarte bine, si să aflăm că suntem morti! Adică morti spiritual, pentru că păcatul, odată săvârsit, aduce moartea (Iacov 1,15) si despărtirea de Dumnezeu.
Dar despre ce morti este vorba în cuvintele Domnului de mai sus? Cum niste morti puteau să îngroape alti morti? Cei ce urmau să facă înmormântarea erau morti sufleteste si nu trupeste, iar cel ce urma să fie înmormântat era mort si sufleteste si trupeste.
Orbire si surzenie spirituală
Precum milostivul Dumnezeu, pentru salvarea noastră ne descoperă moartea spirituală, cum am văzut, trebuie să stim că El ne descoperă si orbirea si surzenia spirituală produsă de păcat în viata omului. Să vedem ce răspunde Domnul: “De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd, si auzind, nu aud, nici nu înteleg… Cu urechile veti auzi, dar nu veti întelege, si cu ochii vă veti uita, dar nu veti vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtosat si cu urechile aude greu si ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii si să audă cu urechile si cu inima să înteleagă si să se întoarcă, si Eu să-i tămăduiesc pe ei” (Matei 13,13-15).
Orbire si surzenie spirituală în viata omului este datorită păcatului, care a adus învârtosarea si împietrirea inimii lui. Iată deci că precum există un diagnostic pentru trup, există si un diagnostic pentru suflet, în urma bolii care o aduce păcatul. Iar Mântuitorul Hristos fericeste pe aceia care văd, aud si se întorc la nasterea din nou spirituală, în Taina pocăintei, când zice: “Că fericiti sunt ochii vostri că văd si urechile voastre că aud” (Matei 13,16). “Pocăiti-vă că s-a apropiat Împărătia Cerurilor” (Matei 3,2). Deci, pocăiti-vă si vă întoarceti, ca să se steargă păcatele voastre. Ca să vină de la fata Domnului vremuri de înviorare si ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos (Fapt.Ap.3,19-20).
El, Domnul Vietii si al nemuririi noastre, Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu, întrupat prin zămislire de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei Maria (Matei 1,18), ne-a cuprins pe toti în Sine, spre înnoirea firii umane si a îndumnezeirii omului si a plătit pretul răscumpărării noastre (I Timotei 2,5-6) de la moartea în păcate, la înviere spre viata vesnică, care este în El (I Ioan 5,11).
În cazul acesta fericit, pentru orice fel de păcătos, a primi de la Dumnezeu sansa reîntoarcerii la nasterea din nou, depinde de ascultarea lui. Dacă vor lua în serios si nu în glumă, ca ginerii lui Lot (Facere 19,14), si nu se vor uita si ei înapoi, ca femeia lui Lot (Facere 19,26), cei cărora li s-a oferit sansa salvării vor fi salvati, ca fiul cel pierdut din Evanghelie, care si-a venit în fire, s-a hotărât si nu a amânat întoarcerea, ci a revenit imediat la tatăl lui si nu s-a mai uitat înapoi la viata de păcat. A mărturisit păcatul, iar tatăl l-a iertat, l-a primit si i-a dat haină nouă si inel nou în degetul lui, zicând: “Căci acest fiu al meu mort era si a înviat, pierdut era si s-a aflat” (Luca 15,11-32). Haina nouă reprezentând curătenia sufletească în urma întoarcerii, a mărturisirii păcatului si a iertării primite. Iar inelul reprezintă Legământul Nou al Domnului cu cel care se întoarce.
Multe evidente ar mai fi de prezentat în tema de fată, dar cred că sunt suficiente cele prezentate, cu oprire la chemarea salvatoare a milostivului Dumnezeu: “Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa si să fie viu… Întoarceti-vă, întoarceti-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriti voi?” (Iezechil 33,11). “Să înteleagă si să se întoarcă, si Eu să îi tămăduiesc pe ei” (Matei 13,15). Ce poate să vrea mai mult omul păcătos? Decât aflarea gratuită că Dumnezeu nu vrea moartea lui ca om păcătos, ci întoarcerea lui si El îl va tămădui.
Alături de chemarea Domnului, salvatoare în Iisus Hristos, stă si descoperirea cu avertizare despre păcatul sodomiei, ca si despre alte păcate, că nu vor intra în Împărătia lui Dumnezeu: “Nu stiti, oare, că nedreptii nu vor mosteni Împărătia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiti: nici desfrânatii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor mosteni Împărătia lui Dumnezeu” (I Cor.6,9-10).
Repet în final, încă o dată, întrebarea lui Dumnezeu: Pentru ce să muriti voi în păcatul sodomiei si să nu vă întoarceti la iertarea lui Dumnezeu si El să vă tămăduiască? Pentru ce să murim noi, apoi toti ceilalti, în alte si diferite păcate, si să nu ne întoarcem, ca fiul cel rătăcit din Evanghelie, la Tatăl cel Ceresc?
Nu va fi nici cea mai mică mustrare din partea Tatălui Ceresc, ce ne asteaptă cu iubire de părinte, căci Fiul Său si Mântuitorul nostru Iisus Hristos a plătit pretul răscumpărării noastre: “Care s-a dat pe Sine pret de răscumpărare pentru toti” (I Timotei 2,6) si fără să terminăm noi mărturisirea, Tatăl, asemenea părintelui fiului rătăcit ce s-a întors, ne va zice: “Aduceti degrabă haina cea nouă si îl îmbrăcati, si dati inel în mâna lui si încăltăminte în picioarele lui… Căci acest fiu al Meu mort era si a înviat, pierdut era si s-a aflat…” (Luca 15,22-24). Iar cei pe calea mântuirii să zică pururea: “Slăvit să fie Domnul!” (Psalm 69,5). Amin.
