Scrisoare deschisă adresată Ministrului Sănătăţii

Domnule Ministru,Organizaţiile pro vita din România, care se pronunţă pentru protejarea vieţii umane de la concepţie până la moartea naturală, au luat act cu îngrijorare de programul anunţat recent de Ministerul Sănătăţii, de finanţare din bani publici a procedurilor de fertilizare in vitro şi embriotransfer cu începere de la 1 iunie 2011. Organizaţiile pro vita din România cunosc şi regretă situaţia familiilor infertile din România, dar consideră că acest program-pilot nu reprezintă o soluţie pentru ele și cu siguranţă nu reprezintă o prioritate în acest moment. Fertilizarea in vitro nu reprezintă un răspuns adecvat la infertilitate, deoarece este o tehnologie periculoasă şi experimentală, cu riscuri mari şi eficienţă minimă, ale cărei costuri împiedică dezvoltarea şi aplicarea unor soluţii preventive, ieftine, la care să poată apela cuplurile în dificultate, şi este totodată o precondiţie pentru experimentele pe embrion. Prin aceste tratamente FIV vor fi omorâţi un număr foarte mare de embrioni, ceea ce înseamnă moartea multor fiinţe umane aflate în stadiul incipient al existenţei lor.Nici dacă privim lucrurile din perspectiva costurilor publice, acest program nu poate fi viabil. Cuplurile infertile vor solicita tratamente FIV, indiferent de rezultate, iar sistemul public de sănătate va fi nevoit să se raporteze mereu la aceste cereri interminabile, pentru a legitima procedura de fertilizare in vitro, indiferent de rata de succes. Motivele poziţiei noastre se bazează pe o seamă de argumente evidente, care pornesc de la realităţi medicale, până la cele de ordin social şi economic:- Un sistem de sănătate împovărat nu ar trebui să-şi permită să cheltuie un milion de euro pentru aplicarea unor tehnici medicale care au o rată de reuşită de maximum 20%. Nici un stat fost comunist nu şi-a permis să finanţeze din fonduri publice procedurile de

reproducere artificială, până în prezent. Cel puţin, pornind de la modul cum a fost propus,

proiectul-pilot pare a fi o exploatare fără scrupule a dorinţei unor cupluri de a avea copii.

– Pot fi considerate aceste tratamente ca beneficii fundamentale, care salvează vieţi,

tehnici medicale fără de care nu se poate asigura rezolvarea unor probleme de sănătate?

Considerăm nefericită alocarea unor sume atat de importante pentru procedurile de

reproducere asistată, în condiţiile în care mii de copii prematuri nu au şansă la viaţă din

cauza lipsei de dotare a secţiilor de neonatologie cu aparatura corespunzătoare. Asumarea

parţială de către societatea civilă a remedierii acestei situaţii arată cât gravă este problema

aceasta şi nicidecum nu absolvă autorităţile de vină. Un alt exemplu este programul naţional

de implant cohlear – unică soluţie pentru recuperarea persoanelor cu deficienţă severă de

auz, cu un procentaj de reușită mult mai mare decât FIV – căruia i s-au alocat anul acesta

fonduri pentru doar 30 de pacienţi, în condiţiile unei liste de așteptare de circa 6000 de

persoane!

– Respingem motivaţia că procedurile de FIV pot ajuta la creșterea natalităţii în

România. Recursul la criza demografică – ce începe să se resimtă și care se va manifesta din

plin în următoarele decenii, conform demografilor – este ipocrit. Un studiu publicat de grupul

de reflecţie Rand Europe în anul 2006 arată că disponibilitatea prin programe

guvernamentale a procedurilor FIV nu crește decât nesemnificativ fertilitatea, ba mai mult,

pe termen lung poate duce la scăderea acesteia, întrucât unele femei amână sarcina, din

diferite motive, până la o vârstă destul de înaintată, știind că se pot baza pe un astfel de

program, iar la momentul ales nu mai reușesc să aibă copii, nici chiar apelând la subsidiile de

stat pentru reproducerea asistată.

Mai mult, ne permitem să vă reamintim, domnule ministru, că guvernul actual nu doar

că nu a făcut nimic pentru încurajarea nașterilor, dar a acţionat contrar, reducând masiv

indemnizaţiile și facilităţile acordate mamelor și familiilor cu copii.

– Orice procedură FIV reprezintă un act traumatic şi de lungă durată la care sunt supuse

cuplurile. Astfel mărturisesc mai multe cupluri care au trecut prin asemenea proceduri. Iar

acest program, de fapt, constituie o loterie – nu se ştie câte naşteri vor rezulta. Însă este

limpede că acele cupluri implicate vor suporta consecinţele fizice şi psihice ale eşecului

tratamentului.

– Programul constituie doar începutul unor costuri care se vor rostogoli după modelul

bulgărelui de zăpadă. Care va fi soarta embrionilor creaţi în surplus? Cine va plăti, de

exemplu, crioconservarea embrionilor rezultaţi din aceste proceduri? Iată alte întrebări

fără răspuns, care solicită rezolvări costisitoare.

– A făcut sau va face Ministerul Sănătăţii informări corecte despre efectele pe termen

lung şi scurt ale fertilizării in vitro? Vor fi informate cuplurile despre riscurile de sănătate,

riscuri despre care există dovezi ştiinţifice, pentru sănătatea mamei şi a viitorilor ei copii?

Enumerăm doar câteva riscuri asupra femeilor: infecţii după recoltarea de ovule, dezvoltarea

de ovare chistice, cicatrici ale ovarelor, cancer ovarian ş.a. În cazul în care femeile rămân

însărcinate, există următoarele riscuri: avort spontan, sarcină ectopică, pierdere a sarcinii,

menopauză instalată devreme. Nu trebuie uitate nici riscurile de sănătate asupra copiilor

care se vor naşte, cum ar fi: boli respiratorii şi inflamatorii, tulburări neurologice, întârzieri în

dezvoltare, diferite malformaţii ş.a.

– Noile progrese în FIV, în special donarea ovocitelor, au creat noi definiţii ale

infertilităţii şi noi necesităţi sociale pentru FIV. Iar atunci când tehnologia nu are ca rezultat o

sarcină sau naşterea de copii, aceste progrese dau naştere la dezamăgiri profunde. Cum va fi

afectată starea emoţională şi fizică a familiilor implicate în acest proiect-pilot? Se ştie că

multe cupluri preferă să-şi înnăbuşe durerea, în urma eşecului acestor tehnologii şi să sufere

în tăcere. Ministerul Sănătăţii ar trebui să pună la dispoziţia acestor cupluri şi programe de

consiliere psihologică, care să se ocupe mai ales de cazurile de eşec. Cum este pregătit

Ministerul Sănătăţii pentru cazuri de acest fel? Ce se va întâmpla cu cuplurile după ce acest

proiect-pilot va lua sfârşit? Vor fi ele urmărite, vor fi sprijinite, în caz că vor avea probleme

de ordin medical sau psihologic?

Deşi unele cupluri consideră FIV în interesul lor, privind lucrurile din perspectiva

societăţii noastre, doar ţinând seama de realităţile concrete – realităţi ce decurg din alte

greşeli, ce ar putea fi prevenite din timp, prin politici raţionale, precum cele de a pune stavilă

avorturilor –, se poate elabora un răspuns la rezolvarea cazurilor de infertilitate. Aceste

tehnici nu pot fi o soluţie nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere social

şi economic. În general, alternative precum adopţia copiilor orfani sau abandonaţi, sau

implicarea familiilor fără copii în programe de asistenţă maternală, ar putea fi soluţii fericite

pentru aceste familii aflate în suferinţă.

Ca o concluzie, realizările moderne ale medicinei oferă, pe de o parte, în aparenţă, o

cale promiţătoare de rezolvare a unei probleme umane, iar, pe de altă parte, ele ar putea

reprezenta o ameninţare reală, nu numai pentru sănătatea fizică, ci şi pentru integritatea

spirituală a unei persoane, aspect care ţine seama de păstrarea fundamentelor morale ale

societăţii.

Prin urmare, instituţiile statului, precum Ministerul Sănătăţii, înainte de a pune în

aplicare astfel de proiecte, au datoria de a organiza mai întâi dezbateri publice. Astfel, toate

părţile interesate din societate pot aborda problema din unghiuri noi şi pot aduce argumente

necesare pentru a dezvolta soluţii reciproc acceptabile. Pentru o abordare care să permită,

mai devreme sau mai târziu, rezolvarea acestor cazuri sociale, ce implică probleme etice şi legale de reproducere artificială, trebuie avute în vedere mai multe ipoteze: conştientizarea

pe scară largă a medicilor şi a publicului larg, cu privire la aspectele morale şi legale.

Domnule Ministru,

În opinia noastră, pentru motivele expuse mai sus, proiectul pilot destinat

procedurilor de fertilizare in vitro şi embriotransfer nu poate fi viabil, iar finanţarea

acestuia din bani publici este de neacceptat. În numele iubirii şi compasiunii faţă de orice

om aflat în suferinţă, vă solicităm stoparea acestuia.

Cu consideraţie,

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Provita din România

Asociaţia Provita Media (Bucureşti) – www.provita.ro

Asociaţia Darul Vieţii (Timişoara) – www.darulvietii.ro

Asociaţia Familia şi Viaţa (Roman) – www.familiasiviata.ro

Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” – www.familiacatolica.ro