Înaintea oilor – Dani Surducan

Pe când amurgul serilor de iarnă bătea subtil în poarta veche a satului, bunicul se pregătea să meargă înaintea oilor. Îmbrăca pantalonii special croiţi de Maica, pantaloni cu buzunare enorme, pe cel drept îl umplea cu boabe de porumb cu care fenta oile şi în cel stâng îndesa seminţe de dovleac prăjite pentru uz propriu. Erau aşa de mari buzunarele încât noaptea când venea umplea prima dată cu întuneric cele două buzunare şi ce mai rămânea împrăştia pe văi, prin coteţe… şi nu mai rămânea mult, până ajungea în America era diluat puternic. Oile se aşteptau pe pod şi până veneau, podul trebuia să suporte prezenţa mai multor înalţi demnitari cum ar fi ambasadorul Statelor Unite-n sat domnul Licu lu` Bolgeu, Ministrul de externe al Iugoslaviei Jiva lu´ Cococanc şi mai erau trimişii Chinei în sat, trimişii Moscovei şi vă puteţi imagina ce pledoarii bogate în sudălmi, catacreze, metafore şi onomatopei grăite printre seminţele de dovleac aveau să topească fulgii ce ţopăiau prin văzduhul iernii.

O gravă eroare intervenea atunci când, prins să ducă la bun sfârşit vreo argumentaţie, uita rânduiala buzunarelor şi finaliza intervenţia strivind printre măsele compoziţia buzunarului drept, adică boabe de porumb. Se întorcea, săracul, acasă păşind mâhnit înaintea oilor cu mâna la gură şi măselele rupte. Maica de cum îl vedea, îl şi beştelea amarnic: „Ţie politica îţi rupe toţi dinţii!… măi Jivo… măi“. Ne trimitea îndată după dinţologul satului, Moş Pau din Glăviţa care venea cu trusa de dezmembrat guri. Curios era că, bunicul, ortodox convins se lăsa să-i scoată baptiştii dinţii. Şi durerea uneşte… sau poate numai ea.

La mijlocul distanţei dintre Rai şi Iad, pe Terra, Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu a venit înaintea oilor. Oi dalmaţiene, pătate de păcat şi gonite către abatoarele Satanei… aşa eram, aşa rămâneam dacă nu ne ieşea El înainte. Când a venit Cristos?… La fix! La marele fix, spunea Nae Ionescu. Pe pământul acesta, pod de trecere al sufletului ne-a ieşit Cristos-nainte presărând prin ieslele sărace mântuirea. A venit în şoaptă, în taină, pe vârfuri păşind, dar dat de gol de stelele ce nu au mai putut ţine un aşa mare secret.

De ce NU a venit Cristos? Nu a venit pentru a ne transforma în oi blajine „cu ocazia sărbătorilor de iarnă“ şi după ele să ne revenim la starea de vulpi cu batic pe cap, şerpi strecuraţi spre amvoane, mierle fudule cu pene puţine falsând în microfoane, struţii Domnului cu capul înfipt în mişcătoarele nisipuri… de frică, arici cu cravată şi costum la mii de ace înfipţi bine în băncile cultului ţinând în mâini Biblia de lux îmbrăcată-n piele de oaie. Oile Domnului stau în staulul iubirii, restul e grădină zoologică cu pretenţie de biserică.

Cristos s-a întrupat în Betleem şi S-a identificat în Gherla şi Aiud umblând din celulă-n celulă, mângâind oile în lanţuri. Dovadă că versurile lui Tudor Arghezi: ”De când s-a scris Sfânta Scriptură Tu n-ai mai dat prin bătătură“ sunt false.

Să sărbătorim cu bucurie întruparea, dar să nu uităm de identificare pentru că înaintea lui Dumnezeu un orfan zdrenţuros muşcând dintr-un colţ de pâine străluceşte mai tare decât bradul împodobit din faţa primăriei… pentru că în el sălăşluieşte Cristos.

Dani Surducan

sursa: ciresarii.ro